Presa | Nicolae Mischie site oficial. Nicolae Mischie declarat nevinovat de CEDO.

CAMPANII DENIGRATOARE

Incepand din anul 2003, s-a demarat o campanie mediatica menita sa ii stirbeasca imaginea omului politic si profesorului Nicolae Mischie, fara a-i oferi dreptul la replica garantat de orice cod deontologic. Aceste afirmatii nefondate, prin promovare excesiva, au atins aproape statutul de axiome in presa locala, fiind ulterior mediatizate de presa nationala.

Despre Nicolae Mischie s-au promovat abuziv in presa, in mod sistematic, cel putin trei informatii eronate:

este baron local
este corupt
trebuie condamnat

De ce? Incepand cu 2003, in urma unei campanii bine uneltite, Nicolae Mischie trebuia sa paraseasca treptat viata politica, pentru ca interesele sale si pledoaria pentru a mentine o autonomie a judetului Gorjului au contrazis opinii ale unor colegi de partid sau opozanti.

Asa s-a initiat una dintre campaniile de presa cele mai influente din Romania, cu abateri de la orice deontologie jurnalistica, prin infiintarea ziarului local “Impact in Gorj”, ziar finantat care avea ca misiune denigrarea lui Mischie, publicand zilnic pe prima pagina acuze la adresa lui Mischie si fiind distribuit gorjenilor. Ziarul « Impact in Gorj » a fost infiintat in anul 2003 ca ziar saptamanal, devenind ulterior cotidian. L-a avut actionar pe George Bigelow, asociatul american al denuntatorului Clement Mocanu, la S.C. ARC S.A. Spre finele anului 2003, dar mai ales incepand cu anul 2004, acest ziar a pornit un adevarat linsaj mediatic impotriva lui Nicolae Mischie. In mod aproape cotidian, erau publicate articole denigratoare la adresa lui Nicolae Mischie si uneori la adresa celor din sistemul judiciar care nu-l condamnau pe Mischie, cum se sugera vehement de catre redactia ziarului. Acest ziar a reusit sa-si faca cunoscute articolele negative la adresa lui Nicolae Mischie, obtinand sponsorizari de care alte publicatii nu beneficiau, de exemplu de la Complexul National al Lignitului Oltenia (CNLO). Fiecare anagajat al C.N.L.O. de pe platformele Rovinari, Turceni s.a. primeau ziarul gratuit.

S-a spus ca este “baron local” – un termen gazetăresc generic folosit pentru persoane aflate într-o funcție publică importantă la nivel local (de oraș sau județ), care folosesc puterea de care se bucură pentru a obține foloase necuvenite.

Nicolae Mischie a avut nu una ci, in timp, numeroase functii publice la nivel local, fiind ales de majoritatea cetatenilor, nu numit politic. Prima parte a definitiei poate fi probata ca adevarata. In schimb, nu exista nicio dovada cum ca Nicolae Mischie ar fi obtinut foloase necuvenite. Proprietatile acestuia, suma de bani din cont sunt entitati justificabile.

S-a vehiculat ca Nicolae Mischie are o avere uriasa.

NM detine o casa mostenita in municipiul Tg-Jiu, o casa parinteasca renovata in satul natal Godinesti si un apartament cumparat in Bucuresti. Nu detine averi nejustificate si nu este om de afaceri.

S-a vehiculat in presa locala ca NM detine numeroase masini de lux.

Nicolae Mischie detine un Ford Focus din 1998 si un autoturism ARO vechi la care tine foarte mult.

S-a spus in presa ca este arogant.

In timpul mandatului sau, Nicolae Mischie primea zilnic audiente zeci de oameni (statistic demonstrabil), incercand sa ajute pe cat posibil, cat mai multi oameni cu probleme. In timpul mandatului sau a avut o popularitate ridicata pana la inceperea campaniilor de defaimare care aveau un singur scop: scoaterea din viata politica.

Prin manipulari in presa, s-a afirmat ca Nicolae Mischie este corupt, aducandu-i-se nenumarate acuze penale fara temei in realitate – ca ar fi facut trafic de arme, trafic de influenta, abuz in serviciu, luare de mita, trafic de influenta. Acuze foarte grave care au afectat iremediabil imaginea unui om, fiind insa mentionate in cadrul unor dosare care au avut nenumarate vicii de procedura, demonstrate ulterior inclusive de catre CEDO.

Mischie nu a abuzat de functiile pe care le-a detinut din 1990 pana in anul 2004. Este si unul dintre motivele pentru care a fost unul dintre cei mai longevivi si populari oameni politici gorjeni, si al carui aport a fost recunoscut atat la nivel local cat si international.

PRESA DE ASTAZI

In ciuda faptului ca lui Nicolae Mischie nu i s-a acordat aproape niciodata drept la replica (raport articlole denigratoare/drept la replica acordat 10/1), articolele din mass-media au continuat sa apara, lipsite de documentare, multe dintre ele fiind “copy-paste”, insa la fel de lipsite de probe timp de un deceniu, constituind un adevarat linsaj mediatic.

Dupa cei 11 ani de acuze false care i s-au adus repetitiv, si in lipsa intereselor politice si financiare ale anului 2004, presa locala incepe sa relateze progresiv activitatea benefica si reala a lui Mischie.

Una dintre aceste rare interperlari o reluam ad literam mai jos:

ANTENA3: „CEDO, decizie istorică pentru justiţia din România. Achitaţii nu pot fi condamnaţi în apel fără probe noi.”

Informaţiile au fost prezentate luni, 13 Oct 2014, la emisiunea 100 de minute, de la Antena 3.

„Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România la plata a 3.000 euro daune morale lui Nicolae Mischie, pe motiv că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu i-a asigurat fostului preşedinte al Consiliului Judeţean Gorj un proces echitabil.

În Hotărârea pronunţată, la 16 septembrie 2014, în cauza Mischie vs. România, Curtea de la Strasbourg a criticat aspru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru că l-a condamnat pe Nicolae Mischie la un an de închisoare cu suspendare fără a administra probe noi, ci prin reinterpretarea aceluiaşi probatoriu pe baza căruia instanţele inferioare pronunţaseră soluţii de achitare. Înalta Curte a procedat la o nouă interpretare a declaraţiilor unor martori pe care ea nu i-a audiat. Astfel, a întors hotărârile instanţelor inferioare, care l-au achitat pe reclamant în special pe baza declaraţiilor pe care aceşti martori le-au dat în faţa lor în timpul audierilor.

În condiţiile în care aprecierea diferitelor probe a aparţinut instanţei de recurs, rămâne de reţinut că reclamantul a fost condamnat pe baza aceloraşi mărturii care le-au fost suficiente instanţelor inferioare pentru a se îndoi de acuzaţii şi pentru a motiva achitarea sa. În aceste condiţii, omisiunea Înaltei Curţi de a-i asculta pe aceşti martori înainte de a pronunţa condamnarea reclamantului a redus în mod considerabil dreptul la apărare al acestuia. CEDO observă mai întâi de toate că Înalta Curte de Casaţie şi Justitie l-a audiat pe reclamant în persoană, dar că l-a condamnat fără a asculta din nou martorii audiaţi în primă instanţă şi în apel, mărturii care au dus la achitarea sa. (…)”